Camelia Pantazi Tudor a absolvit A.S.E. București (Facultatea de Finanţe - Contabilitate) și Universitatea din Bucureşti (Facultatea de Istorie).
Este director al Editurii Astralis din București, director fondator – redactor-șef al Revistei trimestriale de cultură Astralis, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – Filiala Presa Culturală.
A publicat romane, eseuri, proză scurtă, comentarii literare, poezii, interviuri, diverse articole.
Debut publicistic: în anul 2008, în revista „Magazin istoric”.
Debut editorial: în anul 2010, cu volumul Atingerea unui ideal – literaţii din perioada dinastiei chineze Tang.
Au urmat volumele:
New Beijing (2012, reeditare 2022);
Momente istorice (2013, reeditare 2021);
Culori secrete (2014, reeditare 2018);
Misterul eșarfei roșii (2015, reeditare 2019);
Taine în vis (2016, reeditare 2020);
Lecturi prin timp (2017);
Renașterea unui imperiu: cultură și guvernare
în perioada dinastiei chineze Song (2019);
Îngerii din Lună (2021);
Fascinația dialogului (2022);
Magia aventurii Astralis (2024);
Bucuria conversației (2025);

Țara din Lună / Le Pays sur la Lune (2026);

Lacrimi de înger (2014) și Amprente pe cerul înstelat (2018) – coordonator.
 

Volumul Țara din Lună / Le Pays sur la Lune - versuri - ediție bilingvă română-franceză - anul 2026

 

 

Din volumul Țara din Lună / Le Pays sur la Lune

Nemurire

 
Piscurile Muntelui Galben,
învăluite-n nori, par legate de cer.
Pinii ‘nălțați în coroane ireale,
stâncile cu chipuri de om,
cascadele rostogolite-n tumult
aduc inspirație poetului.
 
Așezat la umbra unui pin,
gândurile îi zboară la nemurire.
Cugetă și scrie:
Nemurirea nu există decât în versuri.
 
O maimuță cade din vârful unui pin.
Se joacă și râde.

Immortalité

Les sommets de la Montagne Jaune,
enveloppés de nuages, semblent liés au ciel.
Les pins s’élevaient en couronnes irréelles,
les rochers aux visages humains,
les cascades roulées dans le tumulte
apportent de l’inspiration au poète.

 
Assis à l’ombre d’un pin, 
ses pensées s’envolent vers l’immortalité. 
Il réfléchit et écrit: 
L’immortalité n’existe que dans les vers.
 
Un singe tombe de la cime d’un pin.
Il joue et rit.