Thursday, March 26, 2026

 

Camelia Pantazi Tudor a absolvit A.S.E. București (Facultatea de Finanţe - Contabilitate) și Universitatea din Bucureşti (Facultatea de Istorie).
Este director al Editurii Astralis din București, director fondator – redactor-șef al Revistei trimestriale de cultură Astralis, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – Filiala Presa Culturală.
A publicat romane, eseuri, proză scurtă, comentarii literare, poezii, interviuri, diverse articole.
Debut publicistic: în anul 2008, în revista „Magazin istoric”.
Debut editorial: în anul 2010, cu volumul Atingerea unui ideal – literaţii din perioada dinastiei chineze Tang.
Au urmat volumele:
New Beijing (2012, reeditare 2022);
Momente istorice (2013, reeditare 2021);
Culori secrete (2014, reeditare 2018);
Misterul eșarfei roșii (2015, reeditare 2019);
Taine în vis (2016, reeditare 2020);
Lecturi prin timp (2017);
Renașterea unui imperiu: cultură și guvernare
în perioada dinastiei chineze Song (2019);
Îngerii din Lună (2021);
Fascinația dialogului (2022);
Magia aventurii Astralis (2024);
Bucuria conversației (2025);
Lacrimi de înger (2014) și Amprente pe cerul înstelat (2018) – coordonator.
 
 

Volumul „Bucuria conversației” , 2025 - interviuri. Lansat/prezentat: Centrul Cultural Mihai Eminescu, Bookfest, Gaudeamus



Conversația a devenit un minunat prilej de a aduce în fața celor care se vor apleca asupra acestor pagini detalii savuroase privind experiențe de viață, îndeosebi de pe tărâmul cultural-jurnalistic.
Propunând celor intervievați o întoarcere în timp, mi-am dorit o prezentare în evoluție atât a creațiilor acestora, cât și a personalității lor, privirile aruncate în trecut, dintr-o altă perspectivă, transformându-se în ocazii plăcute de rememorare a unor etape ale existenței, de „reîntâlnire” cu profesori sau cu alți oameni care au avut impact semnificativ asupra formării și dezvoltării în domeniul cultural respectiv.
Bucuria mea de a purta aceste conversații s-a amplificat odată cu înțelegerea reciprocității sentimentului. Nu îmi rămâne decât să cred că bucuria noastră se va transmite cititorilor celui ce-al doilea volum de interviuri, un motiv în plus pentru a continua... (din „Argument”)
Volumul cuprinde 24 de interviuri. Zece dintre acestea au fost publicate în Revista trimestrială de cultură Astralis, începând cu numărul 4, ultimul din anul 2022, și până la primul număr al anului 2025. Persoanele intervievate sunt: Mihaela Toader, Liviu Țăranu, Nicolae Rusu, Mihaela I. Rădulescu, Laura Schussmann, Crina Decusară Bocșan, Mihai Maxim, Ștefan R. Apostol, Ileana Belușica, Catia Maxim, Virgil Borcan, Mircea Brenciu, Marina Costa, Issabela Cotelin, Iuliana Dinu, Costică Dogaru, Daniela Gherasă, Veronica Pavel Lerner, Adrian-Daniel Lupeanu, Maria Mânzală, Ada Nemescu, Andrei Pennazio, Roxana Procopiescu, Bianca Timșa Stoicescu.
 

 

 


 

Volumui „Magia aventurii Astralis, 2024 - publicistică. Lansat/prezentat: Muzeul Național al Literaturii Române, Bookfest, Gaudeamus


În cele 358 de pagini sunt cuprinse articolele publicate în perioada 2019-2023 în Revista trimestrială de cultură Astralis.

Volumul „Fascinația dialogului”, 2022 - interviuri . Lansat/prezentat: Muzeul Național al Literaturii Române, Bookfest, Gaudeamus



În cele 288 de pagini ale volumului sunt cuprinse 21 de interviuri realizate cu scriitori, jurnaliști, critici literari, artiști plastici, actori, muzicieni, profesori, unii fiind membri ai Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și/sau membri ai Uniunii Scriitorilor din România. În ordine alfabetică, aceștia sunt: Dan Anghelescu, Elena Armenescu, Magda Băcescu, Alexandru Burcă, Geo Călugăru, Iulian Cătălui, Eugen Cojocaru, Evelyne Maria Croitoru, George Custură, Ana Dobre, Ana Calina Garaș, Lucian Gruia, Daniela Gumann, Cleopatra Luca, Constantin Lupeanu, Marian Nencescu, Anda Pop, Loreta Popa, Mihaela Roșu Bînă, Gabriel Stan, Luminița Zaharia.

 

 

Volumul „Îngerii din Lună”, 2021 - poezii. Lansat/prezentat: Muzeul Național al Literaturii Române


 

Din volumul „Îngerii din Lună”

 

60
 
Amintirile mă poartă pe panta abruptă a trecutului.
Greutatea urcușului mi-a-ntărit voința.
Dar nu mi-a obosit durerile.
Lupt cu ele să nu-mi mai izbească sufletul obosit.
 
Sufletul meu nu le mai poate duce.
Liniștea nu se apropie de el.
 
Singur și trist, caută
parfumul dulce al bujorului,
mireasma delicată a freziei,
s-ar ascunde între petalele unei orhidee albastre,
mângâiat de ele, ar sta
până când
amintirile s-ar scufunda în parfumul unui crin.
 
Și atunci, revigorat, i-ar mulțumi orhideei albastre
și-ar pleca pe calea lui,
spre înălțimi,
purtat de culorile curcubeului.
 
 
 
 
61
 
E dreptul tău s-alegi chipul singurătății.
Dar nu alege chipul singurătății-n doi,
el umple cu durere spațiul dintre voi.
 
Ia chipul singurătății resemnate.
E mai blând.
Acceptă-l odată cu pustiul din tine.
 
Fii tu însuți, și chipul singurătății liniștite
îți va aduce zâmbetul pierdut.
 
Încrezător, nu alegi niciun chip.
Înconjurat de oameni, cauți Omul ales.
Nu-l întâlnești.
Nu se află pe calea destinului tău.
Te-nșeli
și dezamăgirea doare.
Singurătatea ia chipul tău.
Până când
vei căuta doar în tine
și vei descoperi taina.
 
 
 
62
 
Fără rezonanța sufletelor
nu există iubire.
Există doar iluzie,
care lasă în urmă doi străini.
Agățați de posibile puncte comune,
cei doi rezistă
până când firul se rupe.
 
Cad în gol.
 
Fără rezonanța sufletelor
nu există poezie.
Sufletele se usucă asemenea
unei flori neudate
oricât ar fi de rezistentă.
 
Fără rezonanța dintre ele,
sufletele așteaptă moartea,
care vine încet-încet,
și totul devine neant.
 
 
 
 
63
 
Cuprins de tristețe,
ai puterea s-o alungi.
Mergi mai departe.
Cauți clipe de bucurie.
Tristețea se-ndepărtează.
Bucuriile vin și pleacă.
Tristețea revine iar și iar
căutând, căutând.
 
Totul se repetă.
Bucuriile scad.
Tristețea crește.
Până la sfârșit,
când rămâne doar
tristețea sufletelor
care te iubesc…
 
Intensitatea scade…
Tristețea dispare…
Uitarea se naște.
 
 
 
 
64
 
Va veni o vreme
când voi pleca în lumea mea,
acolo unde orhideele îmi vor fi casă,
iar petalele de bujor drumul spre ea.
Trandafirii îmi vor împodobi camerele,
iar aerul îmi va fi înmiresmat de frezii.
 
Acolo, în lumea mea,
mă voi odihni pe o bancă în formă de scoică,
umbrită de magnolii galbene,
și voi citi poezii.
 
În lacul din fața mea, acoperit de nuferi albi,
se va oglindi cerul.
Permanent albastru.
Voi ridica privirea spre bambușii din jurul lui,
adulmecând mireasma crinilor,
purtată de adierea mereu primăvăratică.
 
Acolo, în lumea mea,
florile aduc liniște sufletului,
iar iubirea, fericirea permanentă.
 
 
Acolo, în lumea mea,
nu plouă,
nu fulgeră,
nu tună.
Oamenii trăiesc mulți ani.
Bunătatea și gingășia sufletului lor
sunt parte a Universului primordial.
Inima lor nu cunoaște teama.
Nici ura.
 
Acolo, în lumea mea,
îl voi întâlni pe el,
Omul ales,
așezat pe o bancă în formă de scoică,
umbrită de magnolii galbene,
citind poezii.
 
x

Volumul „Renașterea unui imperiu - cultură și guvernare în perioada dinastiei chineze Song”, 2019 - studiu istoric. Lansat/prezentat : Librăria LIBRARIUM TNB , Bookfest, Gaudeamus



Confucius a fost acela care prin preceptele sale a condus la accentuarea eticii ca trăsătură distinctă a culturii chineze. Învăţăturile confucianiste, înrădăcinate în mentalul chinezilor, au dominat comportamentul în societate, au influenţat definitoriu istoria şi cultura. S-au accentuat interesele de grup în detrimentul celor personale şi a apărut nevoia de perfecţionare a individului cu scopul de a se pune în slujba comunităţii.
În domeniul politicii şi al guvernării, preocuparea gânditorilor chinezii s-a îndreptat mai mult spre principiile morale decât spre formele politice. Valoarea unei guvernări este dată de trăsăturile morale ale conducătorilor și, de aici, conștientizarea de către aceștia a nevoii de avea alături oameni valoroși fără de care nu ar fi putut ridica societatea chineză la un nivel superior de dezvoltare în multe etape ale istoriei. Așa s-a întâmplat în Tang, așa s-a întâmplat în Song. De aceea, primul capitol al cărții de față este dedicat celor mai însemnați împărați și sistemului lor de guvernare. Între cele două dinastii au existat cincizeci și trei de ani de haos, dar aceasta nu a împiedicat spiritul chinez să se revigoreze și să regăsească drumul spre progres. Intelectuali prin excelență, caracterizaţi prin toleranţă şi umanism, împăraţii se puteau ocupa în aceeaşi măsură de literatură, politică, filosofie. Prosperitatea statului chinez a fost premiul pentru atitudinea lor înţeleaptă şi pacifistă. (din capitolul final)


 

  Camelia Pantazi Tudor a absolvit A.S.E. București (Facultatea de Finanţe - Contabilitate) și Universitatea din Bucureşti (Facultatea de I...