El zâmbea. Figura îi
redevenea întotdeauna tânără când era luminată de surâsul acela unic.
O privea cu ochii plini de
stele, iar în sclipirile lor, ea desluşi o formă ciudată, cu cap de dragon,
coarne de cerb, acoperită de solzi şi având coama unui leu. Era Qilin, creatura
mitologică pe care o văzuse demult, când fusese în Beijing. Atunci nu
înţelesese motivul apariţiei, îşi aminti doar că simţise o adevărată împăcare
cu sine, o linişte sufletească pierdută demult... Cum de îl uitase? Acum,
apăruse doar pentru o clipă în ochii negri şi adânci ai bărbatului de lângă ea,
pe Marele Zid chinezesc de pe Lună,
la începutul noii ei vieţi. Deodată, totul i se lumină în minte. Ştia! Qilinul
îi prevestise momentele esenţiale ale existenţei, iar până la întâlnirea cu
ele, dorise să o liniştească şi să-i dea încredere. O viaţă complet schimbată! Nu
considerase mutarea pe Lună o oportunitate financiară, posibilitatea unei
împliniri pe plan profesional şi spiritual, nici chiar ocazia de a-şi prelungi
viaţa. Dorința ei cea mai arzătoare era să se rupă odată pentru totdeauna de
trecut şi să îşi construiască o existenţă nouă, alături de omul iubit, singurul
care-i dădea curaj, încredere în viitor şi în ea însăşi. Se apropie de bărbatul
înalt. Îl îmbrăţişă, chiar dacă ştia că lui nu-i plăceau asemenea gesturi în
public. Intuia că nu se va supăra. Îi mângâie părul lung şi blond cu o tandreţe
izvorâtă din iubirea în care odinioară niciunul dintre ei nu mai crezuse. Dar acum,
erau acolo, în cel mai frumos loc de pe Pământ şi de pe Lună. Acum, credeau în visuri împlinite, în
dragoste, în fericire.
x
No comments:
Post a Comment