Şi totuşi, ce studiem noi? Istoria este scrisă de oameni şi, cum există un subiectivism în
fiecare fiinţă umană, ancorat într-un context purtător permanent al diverselor
interpretări şi chiar al manipulărilor în scopuri politice sau civice, pot
exista mai multe istorii. Nu este
uşor de acceptat ideea că istoria poate fi diferită, dar dacă stăm strâmb şi gândim drept, vom
constata că, deşi am dori să avem o certitudine despre unele evenimente sau despre
faptele unor personalităţi, nu este posibil. Dacă tot nu putem accepta această
idee, ar trebui să
ne amintim un episod relativ recent. Ştim sau nu adevărul despre
decembrie ‘89? Am citit şi citim cărţi şi articole în ziare şi reviste, dar nu
cunoaştem adevărul, cel obiectiv, deşi mulţi dintre noi am fost contemporani cu
acele evenimente. Dacă în prezent nu ştim, atunci, ce se va cunoaşte în viitor,
ce vor învăţa noile generaţii? Mai mult decât atât, câţi copii, adolescenţi şi
chiar cei trecuţi de treizeci de ani cunosc acum evenimentele care au precedat
momentul ‘89? Dacă părintele vrea să-i relateze copilului său despre această
perioadă, corelat cu ceea ce a trăit el însuşi, fiul sau fiica percepe totul ca
pe o poveste, ridicând din umeri şi purtând în privire neîncrederea şi vorbele
nerostite: „Lasă, exagerezi!”
Sper ca volumul de faţă să nu exagereze în intenția
lui de a rememora câteva momente istorice, ale ţării noastre, dar şi ale
altora, nelăsând să se aştearnă uitarea. Toate cele scrise aici (multe dintre texte fiind publicate anterior în
reviste) fac parte din conglomeratul de istorii,
din care alţi oameni, în alte timpuri, vor extrage adevărul... adevăruri...(din Cuvânt înainte, ed.2)
No comments:
Post a Comment